„Noi trebuie să devenim în fiecare zi puțin mai buni, mai generoși, mai curajoși, mai independenți, să înțelegem tot mai bine oamenii din jurul nostru, să avem grijă de ei, să le facem complimente, să nu ne îngropăm propria energie în pământ, ci să o materializăm – toate acestea reprezintă lucrul zilnic cu sine”.

Fragment carte ”Vindecarea sufletului”

”Cu mai mult de 25 de ani în urmă, încă de la începutul cercetărilor mele, am ajuns la concluzia că biocâmpul unui om este primordial față de corpul fizic. Sufletul nostru are o structură de câmp și continuă să existe după ce corpul fizic se distruge. Sentimentele noastre și ceea ce se numește biocâmp înseamnă, în realitate, unul și același lucru. Sentimentele noastre au o natură energetico-informațională.

Ocupându-mă cu cercetările mele, am descoperit că există două tipuri de câmp: unul care depinde de trup (acest câmp se deformează atunci când apare o boală la nivel fizic) și unul de care depinde trupul. Deformațiile câmpului primordial, sau karmic, așa cum l-am numit eu, duc la boli după câțiva ani. Astfel, boala începe la nivel de câmp și, abia ulterior, se materializează în corpul fizic. Dacă diagnostichezi câmpul primordial, atunci boala se poate determina cu mult mai devreme ca ea să apară la nivel fizic.

În plus, s-a dovedit că deformările câmpului pot duce nu doar la boli, dar și la neplăceri, nenorociri. Destinul unui om, bunăstarea, sănătatea, viitorul lui au legătură strânsă între ele.

Problemele sufletului se pot manifesta ca nenorocire, dar se pot manifesta și ca boală. Uneori, se poate întâmpla și una și alta în același timp. După cum sună un proverb rusesc: „O nenorocire nu vine niciodată singură”.

Există o expresie: „Mai bine să fii sănătos și bogat decât sărac și bolnav”. Noțiunile de sănătate și bogăție au legătură cu existența energiei interioare. Dacă în suflet există puțină iubire, atunci energia vitală scade treptat și încep problemele și cu sănătatea și cu destinul. Totodată, subconștientul nostru alege ce problemă va apărea – o boală sau o nenorocire – conform unei anumite logici supreme proprii, care nu ne este cunoscută.

După cum s-a dovedit, nu doar bolile și nenorocirile dar și orice eveniment au loc mai întâi la nivel de câmp, iar abia apoi la nivel fizic.

Am început să studiez din ce cauze se deformează structurile de câmp primordiale. Observând pacienții, cercetând zeci, sute și mii de cazuri, am făcut o descoperire: deformarea structurilor fundamentale de câmp are legătură cu emoțiile agresive. Tocmai emoțiile agresive ale unui om îi deformează câmpul primordial. Ura, supărarea, teama, tristețea deformează structurile de câmp ceea ce duce la boli și nenorociri după un anumit timp.

Mie mi se pune permanent o astfel de întrebare. Se întâmplă adesea ca un om să se supere, să urască și să judece și el are o sănătate excelentă. Iar alt om pare că nu are nici ură, nici supărări, însă este grav bolnav. De ce se întâmplă astfel?

Omul este o ființă multistratificată. Un om are sentimente, emoții, gânduri la nivel de suprafață, conștient, dar are și sentimente, emoții, gânduri la nivel profund, subconștient.

Supărarea, judecarea, nemulțumirea nu sunt practic periculoase, întrucât nu fac rău lumii înconjurătoare. Însă, dacă omul se supără, urăște, judecă sau se mâhnește des, atunci aceste sentimente, aceste emoții negative pătrund în subconștient, în adâncul sufletului. Tocmai emoțiile subconștiente, adică starea sufletului nostru, ne influențează sănătatea. Dacă agresivitatea a pătruns în suflet, atunci încep bolile. Mai întâi, omului i se îmbolnăvește sufletul, iar apoi corpul său.

Toate ființele vii sunt unite la nivel subtil, la nivel de suflet; se poate spune că noi, oamenii, suntem parte a sufletului colectiv universal. Când agresivitatea pătrunde în planurile subtile asemenea otrăvii, acest lucru este periculos nu doar pentru un anumit om, dar și pentru tot ce este viu. De aceea, se declanșează un sistem de protecție pe care eu l-am denumit sistemul autoreglării câmpului. Are loc un fel de viraj al agresivității, transformarea acesteia într-un program de autodistrugere și omul primește ulterior boli și alte necazuri.

Astfel, există două niveluri de agresivitate – conștientă și subconștientă. Oamenii cu o agresivitate ridicată au întotdeauna probleme cu sănătatea și cu destinul.

Emoțiile subconștiente nu pleacă nicăieri, nu dispar pur și simplu de la sine. În subconștient nu există un termen de valabilitate: dacă emoția supărării se acumulează și pătrunde în subconștient, ea rămâne acolo ani întregi și decenii. Iar aceasta „iese” și se neutralizează doar prin boli, suferințe sau căință.

Mai mult de atât, emoțiile subconștiente se transmit ereditar. O supărare puternică, pătrunsă în adâncul sufletului, poate să provoace cele mai grave boli nu doar omului însuși, dar și copiilor și nepoților săi.

Se crede că păcatul, comportamentul imoral, emoțiile negative – de exemplu, ura, supărarea, dorința de a jefui, de a ucide – pot fi îndreptate doar spre alți oameni, ceea ce duce la boli și la o pedeapsă de Sus. În toate religiile se consideră că o atitudine incorectă față de oameni duce la boli și nenorociri.

Am aflat cu mare uimire că o atitudine incorectă față de sine este, de asemenea, o cauză a multor boli. Nemulțumirea de sine, neacceptarea propriului destin, autocritica, tristețea – toate acestea sunt germenii viitoarelor boli grave și nenorociri.

Dacă un om este necinstit față de alți oameni, acest lucru duce la boli; dacă el este necinstit față de sine, și acest lucru provoacă boli; dacă este incorect față de Dumnezeu, și acest lucru atrage după sine boli.

Atitudinea incorectă față de Dumnezeu arată ca o renunțare la iubirea din suflet, ca o nemulțumire față de propriul destin, ca o lipsă de respect față de Creator, ca o lipsă a dorinței de a-I respecta poruncile. Toate acestea sunt cauzele multor boli grave.

                                                         IERTAREA ȘI CĂINȚA

„Dacă supărarea declanșează boala – m-am gândit eu odată – atunci înlăturarea supărării prin căință ar trebui, probabil, ar trebui să ducă la sănătate”.

La început, eu tratam cu ajutorul mâinilor, iar apoi am înțeles că doar omul însuși se poate vindeca pe sine, schimbându-și caracterul și concepția despre lume. De exemplu, la mine venea un om grav bolnav de cancer la stomac. Eu îi explicam că el este foarte supărat pe oameni, este nemulțumit de sine și îi propuneam să-i ierte pe toți și să elimine supărările prin căință.

Iertarea înseamnă renunțarea la dorința interioară de a-l ucide pe cel care ne-a jignit, întrucât orice jignire reprezintă o dorință de moarte interioară. Iar căința este un proces mai profund, o schimbare de sine: este necesar să fii puțin diferit pentru a nu te mai supăra, mai bine zis, să nu-ți repeți propriile greșeli în viitor.

Pacientul făcea lucruri simple: îi ierta pe oameni, elimina supărările prin căință și boala se retrăgea. Iertarea și căința ne tratează de cele mai grave boli.

Adesea, mi se adresau femei ai căror copii erau bolnavi. Eu mă uitam în plan subtil după cauza bolii copilului și vedeam că această boală avea cauze înapoi în timp, încă până la nașterea lui….”