În zilele noastre se publică un număr foarte mare de cărți despre familie. Specialiștii în psihologia relațiilor de familie explică modul în care ar trebui să fie o viață de familie fericită, sfătuiesc cum să fie rezolvate problemele de familie în mod corect. Cu toate acestea, în ciuda abundenței de literatură, a consultațiilor psihologilor, a cursurilor de psihologie de familie, tot mai multe familii se destramă. Tinerii nu pot să întemeieze relații de familie, nu știu cum ar trebui să fie o familie armonioasă.

Fragment carte ”Secretele fericirii în familie”:

”              PRINCIPIUL COMPLEMENTARITĂȚII

Bărbatul alege în mod subconștient tocmai acea femeie de care are nevoie, cu care el va fi fericit la interior. Această alegere are loc în conformitate cu așa-numitul principiu al complementarității. Dacă un bărbat este zgârcit, acesta este atras către o femeie darnică, deoarece aceasta îi va vindeca sufletul. Dacă un bărbat este mândru, acesta va iubi o femeie care îl va umili. Dacă un bărbat este fricos, el va fi atras de femei curajoase.

Este vorba despre faptul că atât iubirea, cât și prietenia reprezintă, într-o mare măsură, un schimb reciproc, un ajutor reciproc la nivel de suflet și de caracter, o învațătură reciprocă. Noi suntem prieteni cu acele persoane de la care putem să învățăm ceva. Dacă nu înveți nimic de la un prieten, dacă nu există niciun sacrificiu reciproc, ajutor reciproc atunci, în principiu, prietenia devine lipsită de sens. Dacă prietenul meu este mai inteligent decât mine, mai curajos, mai puternic, mai plin de succes, atunci eu sunt atras către el, acesta îmi este interesant. Același schimb reciproc se întâmplă și între soți.

Credința în Dumnezeu face ca gândirea noastră să fie dialectică și ne permite să întemeiem o familie armonioasă. În fiecare familie, acționează principiul complementarității. Acesta reprezintă o schemă generală a interacțiunii dintre soț și soție.

Dacă soțul este curajos, atunci soția trebuie să fie atentă, ea trebuie să-și înfrâneze soțul și să-l îndemne la bunul simț, deoarece un exces al unei asemenea trăsături de caracter precum curajul poate să ducă la probleme.

Dacă soțul este darnic, soția trebuie să fie economă. Dacă soțul este foarte energic și muncește în exces, soția trebuie să-i reamintească periodic că este timpul să se relaxeze și să se odihnească. Pentru ca soțul să nu cadă în extreme, soția trebuie să creeze o contrabalansare.

În plus, conform principiului complementarității, nu doar trăsăturile de caracter pozitive sunt echilibrate în mod subconștient de soți, ci și cele negative.

Dacă soțul este zgârcit, soția se străduie să cheltuiască mai mulți bani și astfel îl echilibrează. Dacă soțul este fricos, soția devine excesiv de curajoasă, este atrasă către risc. Soțul și soția creează intuitiv un fel de tandem care este totodată de mare vitalitate.

Dacă, pentru soț, sufletul se află pe primul loc, atunci lui i se formează și i se dezvoltă trăsături de caracter ca generozitatea, noblețea, sinceritatea, independența, curajul iar soția îl echilibrează prin niște trăsături pozitive de caracter, complementare. Dacă, pentru soț, trupul se află pe primul loc, atunci lui îi apar zgârcenia, invidia, firea supărăcioasă și atunci soția îl va echilibra prin niște trăsături negative de caracter corespunzătoare ca risipa, nesăbuința, aroganța pentru ca familia să fie în echilibru.

Familia trăiește în conformitate cu legea unității și a luptei contrariilor. Dacă există iubire, atunci trăsăturile de caracter complementare sunt pozitive și soții sunt fericiți. Dacă nu există iubire atunci, în acest caz, trăsăturile de caracter complementare sunt negative și problemele sunt inevitabile.

LUPTA CU SOȚUL

Citind Biblia, noi nu înțelegem chiar tot timpul semnificația adevărurilor expuse acolo. Fraza lui Hristos „Dacă ai fost lovit peste un obraz, întoarce-i și pe celălalt” este percepută, de obicei, ca o pasivitate completă și ca o lipsă a dorinței de a te proteja pe sine. Aceasta este o interpretare greșită.

„Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” – acest lucru înseamnă: nu răspunde printr-o altă lovitură la o lovitură, nu te răzbuna drept răspuns pe cel care te-a jignit. Atunci când un om manifestă grosolănie față de noi, este necesar să ne păstrăm blândețea și zâmbetul – atunci vom putea să-l reeducăm.

Mulți oameni cred că răbdarea înseamnă doar pasivitate absolută. În realitate, răbdarea este o înțelegere a faptului că un om nu se schimbă într-o clipă. Răbdarea înseamnă stăpânire de sine, care este necesară pentru educarea altui om. Iar educarea unei alte persoane include în sine două componente: autoeducarea (pentru că cel care educă trebuie să se schimbe el însuși) și educarea propriu-zisă a celuilalt.

Dacă o femeie are o agresivitate subconștientă crescută, soțul acesteia va manifesta în mod permanent o agresivitate la exterior, încercând să oprească agresivitatea subconștientă a soției.

O femeie poate să aibă o agresivitate subconștientă crescută în următoarele cazuri: dacă ea consideră că are dreptate absolută prea mult timp; dacă a făcut avorturi (avortul nu înseamnă doar distrugerea unui copil ci, în mod automat, și distrugerea subconștientă a soțului); dacă și-a judecat soțul, dacă s-a supărat pe tatăl ei…

Dacă o femeie are o agresivitate subconștientă și soțul ei se comportă destul de agresiv față de ea la exterior, atunci ce ar trebui să facă aceasta? Multe dintre femeile pe care le-am consultat au înțeles că este greșit să „întoarcă obrazul” pur și simplu, să tacă cu smerenie și să tolereze orice gesturi urâte ale soțului. Voi da drept exemplu câteva cazuri.

I-am explicat unei femei că soțul trebui tratat ca și un copil: indiferent ce s-ar întâmpla, oricum ar proceda, ea trebuie să manifeste întotdeauna iubire, blândețe, bucurie. Chiar dacă acest lucru va semăna la început cu o ipocrizie, mai devreme sau mai târziu, aceste emoții vor pătrunde în sufletul femeii și atunci soțul va începe să se schimbe.

Ulterior, această femeie mi-a povestit o astfel de poveste. Soțul intenționa să se ducă la pescuit și căuta niște lucruri. El deschidea dulapurile, noptierele și scotea afară tot conținutul acestora în mod ostentativ. Peste puțin timp, întregul apartament arăta ca după război. Soțul căuta scandal. El tot aștepta să vadă oare când va reacționa, în cele din urmă, soția sa cu vreun reproș sau învinuire, iar atunci îi va spune tot ceea ce gândește despre ea. Dar soția lui doar zâmbea, răspunzând calm la bombănitul lui.

– Ei bine, am plecat la pescuit, a mormăit soțul în cele din urmă.

– Bine, a zâmbit soția lui. Sper că nu te vei plictisi acolo!

– Firește că nu!

– Ei bine, nici eu nu o să mă plictisesc aici fără tine.

– Dar ce s-a întâmplat? a arătat interes soțul.

– M-ai asigurat cu muncă pentru două zile. Voi pune lucrurile la locul lor, voi face ordine și nu mă voi plictisi.

Soțul s-a uitat surprins la soție, a fluturat din mână, s-a întors și a plecat.

Ce s-a întâmplat? Soțul se aștepta la o reacție agresivă, care însă nu a avut loc. Absența unei reacții agresive la o persoană înseamnă disponibilitatea acesteia de a se schimba la interior, de a face un compromis și de a căuta o înțelegere reciprocă. Iar când un om este pregătit să se schimbe, atunci agresivitatea sa interioară scade și, în mod corespunzător, se micșorează și agresivitatea celor din jur.

Alt caz. Soțul și soția au învățat cândva împreună la școală, ea fiind în plus o elevă iminentă, iar el – un elev cu note la limită. Aceasta avea un sentiment subconștient de superioritate față de soțul ei, care dura încă de la școală. Soții se certau tot timpul, soțul încercând să-și umilească soția în permanență.

I-am explicat femeii motivul acestor certuri și i-am dat un sfat:

– Încercați să-i repetați soțului mai des: „Nu am dreptate!”, „Ai dreptate, sunt de acord cu tine”.

Și iată soțul a făcut scandal din nou, și-a învinovățit soția pentru toate păcatele de moarte însă ea a rostit pe neașteptate: „Iartă-mă, eu nu am dreptate”. Soțul era, pur și simplu, șocat. A tăcut o clipă și a plecat. Apoi scandalurile au încetat.

Altă întâmplare. O femeie avea permanent certuri cu soțul ei. Aceasta a început să aibă probleme grave de sănătate. În timpul discuției cu mine, ea mi-a povestit foarte detaliat cum soțul o supără și a enumerat cu scrupulozitate de ce el este de vină.

– Dacă doriți să fiți sănătoasă și intenționați să vă păstrați familia, începând cu ziua de mâine, încetați să-i reproșați, să vă învinuiți și să vă judecați soțul, i-am recomandat eu. Așa ceva nu ar trebui să existe, dumneavoastră trebuie să uitați de asta. Nu vă răzbunați niciodată drept răspuns. Dacă soțul v-a rănit, v-a supărat, v-a insultat – întoarceți-i celălalt obraz. Zâmbiți și nu răspundeți la o lovitură prin altă lovitură. În plus, cu fiecare ocazie, faceți complimente soțului, laudați-l. În general, străduiți-vă să zâmbiți mai des și tratați totul cu umor.

Două săptămâni mai târziu, soțul acestei femei a devenit o altă persoană. Relația lor s-a schimbat complet. Sănătatea femeii a început să se amelioreze. E adevărat că, după un anumit timp, ea a apelat din nou la mine, plângându-se că soțul ei înjură des.

I-am explicat:

– În acest mod, el încearcă să-și mențină poziția unui mascul dominant. Acest lucru înseamnă că aveți o dorință interioară de a demonstra că aveți dreptate, de a-l reprima. Din acest motiv, rostiți mai des: „Tu ai dreptate, iar eu, se pare că nu am avut dreptate”.

– Dar înjură ca un cizmar.

– Dacă el este un cizmar, atunci dumneavoastră fiți o regină!

După un anumit timp, soțul a încetat să mai înjure.

Capacitatea de a fi blândă, în ciuda reproșurilor, a insultelor și a supărărilor din partea soțului, disponibilitatea de a te schimba, înțelegerea faptului că niciun om nu poate avea vreodată dreptate absolută, capacitatea de a fi flexibilă, de a face compromisuri este capacitatea de a crea și de a menține armonia într-o familie. ..”