Serghei Nikolaevici este autorul a numeroase cărți cu privire la calea spirituală și dezvoltarea omului (seria de cărți „Diagnosticarea karmei,”, „Omul viitorului” și „Experiența supraviețuirii”). Cărțile lui Serghei Nikolaevici s-au vândut, în Rusia și Europa, într-un tiraj total de peste 15 milioane de exemplare.

El cercetează, deja de mulți ani, relația reciprocă dintre starea sufletului unui om și destinul lui. În cărțile sale, S.N. Lazarev vorbește despre modul în care faptele noastre se reflectă asupra sănătății, asupra propriului viitor și cel al copiilor noștri.

Cărțile, cursurile online și practicile lui S.N. Lazarev redau o experiență de mai mult de 30 de ani de cercetări referitoare la sinteza științei cu religia, la unificarea informației esențiale care formează un sistem universal de cunoștințe.

Fragment carte ”Lucrul cu sine”:

”Fiecare dintre noi, în propria viață, a ajuns în acel punct în care înțelegi că trebuie să schimbi ceva, să te schimbi cumva, să găsești o ieșire dintr-o situație disperată. Unde să te duci, ce să faci, cum să faci? Nu este clar pentru nimeni.

Așa cum a spus un om talentat care s-a trezit, dintr-odată, invalid: „Cel mai groaznic lucru este că nu știi ce să faci, de ce s-a întâmplat așa ceva!”

Omul își vedea de viața lui, totul era normal și, deodată, începe să aibă dureri. S-a dus la spital și i s-a spus: „Aveți o boală incurabilă și veți muri în curând.” Și apare o avalanșă de întrebări. De ce a apărut această boală? Care ar fi cauza? Ce e atât de în neregulă la mine, de m-a pedepsit Dumnezeu așa? Oare pot să mă vindec? Oare am șanse?

Omul apelează la medici, dar ei ridică din umeri și își feresc privirea. Și el înțelege că este condamnat. Se duce la biserică și i se spune: „Trebuie să te rogi, să te căiești!” Și el se roagă, cerând sănătate. El se căiește, încercând să obțină această sănătate prin rugăciune, sperând că va fi iertat, adică va scăpa de pedeapsă. Dar nu observă niciun efect.

Atunci se duce la tămăduitori, ghicitori, vraci și le plătește mult mai mulți bani decât tuturor celor dinainte. Și, după toate acestea, sănătatea se agravează, iar omul moare.

M-a surprins suma care se cheltuie, în Rusia, pentru serviciile oferite de mediumuri, ghicitoare și alții – în jur de 30 de miliarde de dolari. Este echivalentul bugetului Ucrainei. Ce spune această cifră? Spune că oamenii nu știu ce să facă și încotro s-o apuce. Este foarte important să înțelegi ce se poate face, atunci când te afli într-o situație fără ieșire. Dacă energia omului nu va primi niciun fel de orientare, apare deznădejdea, care-l dărâmă în scurt timp.

Îmi amintesc ce spunea un prieten de-al meu, acum vreo 30 de ani: „Am observat, după ce am văzut destui oameni, că ajung să aibă cancer cei care își pierd orice speranță.” Și apoi, primind pacienții la consultații, m-am convins cât de puternică este influența stării emoționale a omului asupra sănătății și destinului său.

De curând, am văzut pe internet declarațiile unui cunoscut oncolog american și am remarcat o frază pe care a rostit-o: „Cancerul apare la cei care au încetat să mai lupte.” Unu la unu. Ce înseamnă să încetezi să mai lupți? Înseamnă că nu înțelegi, nu știi încotro să mergi, unde să te duci, ce să faci, disperare crescândă, tristețe și pasivitate.

Cunoaștem cu toții expresia: „Mișcarea este viață.” Mișcarea înseamnă realizare, aspirație către un anumit scop. Dacă nu există un scop, nu va exista mișcare. Abilitatea de a stabili scopuri, înțelegerea faptului că orice problemă se rezolvă printr-o atitudine activă, prin aspirație și schimbare reprezintă abilitatea de a supraviețui și de a fi sănătos.

Dar unde să te duci și cum să te schimbi? Am observat, când am început cercetările, probleme serioase în structura de câmp a unei persoane. Apoi am descoperit că deformările câmpului sunt primare față de ceea ce numim boală. Corpul se îmbolnăvește mai târziu. Mai întâi se îmbolnăvește câmpul. Apoi a reieșit clar că acest câmp are legătură cu sentimentele, emoțiile noastre – cu sufletul.

Boala începe la nivelul sufletului, apoi se manifestă la nivelul fizic. Și s-a impus o concluzie simplă. Dacă vrem să vindecăm o boală, trebuie să ne aducem sufletul în ordine, trebuie să înlăturăm emoțiile agresive, trebuie să ne revizuim atitudinea față de lume. Și atunci,. sufletul armonios va face corpul armonios. Și așa, încetișor, pas cu pas, am observat și m-am convins cât de strânsă este legătura dintre emoțiile noastre, sănătatea și destinul nostru.

Mai mult decât atât, influențând structurile karmice, am fost surprins să observ că atunci când se produce o schimbare la acest nivel – la nivel de câmp – se schimbă nu doar sănătatea, ci și caracterul și destinul. Am putut observa că aceste trei domenii ale vieții sunt strâns legate, sunt unificate printr-o energie comună care se revarsă de la una la cealaltă. În cuvinte mai simple, omul se poate concentra pe propria sănătate, să dedice totul propriei sănătăți și să uite de suflet, de viitorul său. Și vor începe problemele cu sufletul, apoi problemele cu viitorul, iar apoi își va pierde și sănătatea.

Dacă un om se roagă să aibă bunăstare, gândindu-se doar la aceasta, starea lui emoțională se poate deteriora. Adică, închinarea la bunăstare, bani, succes și stabilitate poate dăuna sufletului. Rezultă că trebuie să existe un sistem al priorităților. Eu prezint simplificat acest aspect, în felul următor: la început – temelia, apoi pereții și la final – acoperișul. De fapt, noi trebuie să avem grijă de suflet, în primul rând, abia apoi, de stabilitate, bunăstare și asigurarea viitorului și, la urmă, putem vorbi de prezent, de problemele noastre la nivel fizic.

La început, într-un mod destul de chinuitor, am încercat să percep toate conexiunile dintre o boală și factorii care o generează și, peste tot, am văzut un singur lucru: totul începe de la suflet. Dar aveam doar o vagă idee despre ce este sufletul. Am văzut că boala este o consecință a agresivității subconștiente, iar aceasta este o consecință a unui atașament, iar atașamentul este o consecință a pierderea credinței în Dumnezeu și a iubirii față de Dumnezeu.

Văzând această succesiune de multe ori, am început să înțeleg, treptat, cum este organizată lumea și legile care coordonează dezvoltarea sufletelor noastre. Dar, priveam totul cu ochii unui om de știință și am ajuns, involuntar, la concepte precum „Dumnezeu”, „iubire față de Dumnezeu”, „detașare”. Iar prin acestea am ajuns pe teritoriul ideilor religioase. Și, din obișnuință, acceptam ceea ce descopeream. Mă foloseam de conceptele religioase, considerându-le corecte, de neclintit și nici măcar nu bănuiam că acestea, în mare parte, sunt destul de naive și nu numai că nu oferă o reprezentare reală a legilor universale, ci chiar le denaturează, în anumite cazuri.

Începând să analizez Biblia, am realizat că învățăturile lui Hristos și reprezentările religioase obișnuite sunt complet diferite. Hristos a vorbit despre ceva, iar discipolii Săi au spus altceva. Dar, la început, nu am trecut prin niciun fel de filtru critic conceptele și termenii pe care-i foloseam. Le consideram, pur și simplu, corecte și mă foloseam de ele. Credeam că iubirea este doar plăcere. Consideram căința ca pe o cale de a obține anularea unei pedepse, în urma unor rugăminți.

Esența căinței era de a-l convinge, pe cel care pedepsește, să nu facă acest lucru. Credeam că rugăciunea înseamnă să ceri sănătate și îndeplinirea dorințelor. Eram sigur că lucrul cu sine înseamnă curățarea sufletului de murdărie, ca pe o găleată de gunoi. Te-ai curățat, ai înlăturat supărările, judecarea, prin căință, și te-ai însănătoșit. Apropo, așa s-a și întâmplat.

Și nici măcar nu bănuiam că este necesar să te schimbi, în același timp. Pe atunci nu înțelegeam pilda „celor șapte duhuri necurate” – o pildă uimitoare, povestită de Hristos. Când alungi un demon din suflet, pot să vină, în locul său, de șapte ori mai mulți. De ce? Era o enigmă pentru mine. Pur și simplu, treceam cu vederea această pildă. Și, doar văzând de multe ori, un suflet care s-a purificat, cu un caracter destul de rău care s-a păstrat și la ce se ajunge, am început să înțeleg revelațiile expuse în Biblie.

De fapt, purificarea sufletului nu este un proces mecanic de eliberare de murdărie, supărări și altele. Noi trebuie să ne schimbăm în așa fel încât să nu ne mai supărăm și să nu mai judecăm. Dacă sufletul s-a purificat, dar caracterul nostru este același, putem păcătui și mai mult. Boala ne blochează agresivitatea. Dacă noi ne vom purifica sufletul de agresivitate, nu vom fi bolnavi, dar caracterul, fără pedeapsa reprezentată de boală, poate să-și continue degradarea. Și apoi, din nou va apărea murdăria și va fi mult mai multă.

Cu alte cuvinte, condiția principală a purificării sufletului nu este căința mecanică, faptul că ai ținut post negru o perioadă, te-ai detașat și sufletul s-a curățat; condiția principală este să ai capacitatea de a-ți schimba caracterul în bine, de a-ți cultiva calitățile divine și de a învinge însușirile demonice, cum se spune în Bhagavad Gita. Căința duce la înțelegerea direcției în care aspirăm…..”