„În mod obișnuit, noi zâmbim atunci când auzim cuvântul „orgoliu” și nu înțelegem cât de periculoasă este această tendință. Îl vedem doar la ceilalți și considerăm că noi nu îl avem sau că este inofensiv. În realitate, orgoliul este precum cancerul, se extinde rapid și silențios în structurile vitale iar când afli că îl ai este deja prea târziu.” – SN Lazarev

Eu am văzut doar un singur lucru când făceam diagnosticări și țineam consultații: omul cu un orgoliu ridicat are copiii grav bolnavi, devieri psihice, boli incurabile, probleme grave de destin și efectiv un neam care moare. Le explicam mereu pacienților: nu aveți nici o șansă să vă vindecați sau să vă îndreptați destinul câtă vreme nu vă conștientizați și învingeți orgoliul.

Există două feluri de a avea credință: există credința la exterior – acei oameni care merg la biserică, se roagă, fac canoane, se spovedesc, trăiesc la exterior o viață „corectă” și mai există credința la interior – acei oameni care deși nu merg la biserică, nu fac toate canoanele reușesc să aibă o credință puternică la interior. De multe ori, pacienții care veneau la mine cu boli sau probleme grave, erau chiar oameni foarte credincioși, însă ei manifestau o credință doar la exterior.  De aceea, o să vedeți „credincioșii” la exterior că mor de boli incurabile sau le mor copiii sau li se destramă destinul sau li se închide neamul.

Noi putem avea o forma ridicată de orgoliu la interior, iar la exterior suntem inocenți, blânzi, buni și nu înțelegem de ce suntem pedepsiti, de ce alții ne jignesc, ne umilesc, ne trădeaza, sunt nedrepți cu noi, de ce avem boli, de ce vin necazurile peste noi, de ce ne simțim profund nefericiți și neîmpliniți. 

Până in prezent, nimeni nu știe ce este sufletul. Omul are un corp fizic și are un corp spiritual și suflet. Sufletul are niște structuri de câmp temporare. Sufletul nu se află în interiorul omului ci în afara lui și în interior în același timp, sub forma unui fel de sferă. Ceea ce numim subconștient este cea mai mare parte a sufletului. Adică subconștientul nostru nu are o structură fizică ci o structură de câmp, unde se păstrează informația despre toți strămoșii noștri, despre viețile noastre trecute și nu doar despre cele trecute ci și despre cele viitoare. Prin urmare, în planul subtil, subconștientul nostru are diverse straturi. Pe aceste straturi se „depun” aspecte ale orgoliului care vin atât de la noi cât și de la generațiile anterioare și care mai apoi ne dau necazuri în viață. 

Cel mai periculos orgoliu este cel pe care nu îl conștientizăm, pentru că nu poți lucra asupra lui, este precum cancerul, se extinde rapid, silențios și când ai descoperit că îl ai e deja prea târziu, a pătruns în toate structurile tale vitale și face ravagii în viața ta.

Care este problema? Eu le spuneam mereu pacienților: orgoliul slăbește sufletul, îl înlănțuie, îl întunecă și îl decade din starea lui divină și atunci încep toate necazurile. Care este capcana omului care le știe pe toate sau care vrea să stăpânească toate tehnicile, toate secretele? El vrea să dețină adevărul. De ce? – pentru că cel care simte că are dreptate nu se va schimba niciodată, el nu își va îmbunătăți caracterul, nu își va schimba atitudinea față de lume, de oameni… doar el are dreptate. Unul din aspectele orgoliului este însăși lipsa dorinței de a te schimba, de a lucra cu tine.

Cu cât orgoliul este mai mic, cu atât omul are mai multă iubire în suflet, mai multă energie și mai multe șanse să supraviețuiască și să fie fericit atât el cât și urmașii lui. Dumnezeu creează Universul în fiecare clipă. El revarsă permanent energia vieții în acest Univers, îl reface și îl susține. Iar noi primim această energie care vine prin intermediul sufletului nostru și care îl hrănește atâta vreme cât noi ne asemuim Creatorului.

Când omul se îndepărtează de Dumnezeu, sufletul său începe să se epuizeze de această energie supremă și de iubire. Omul care se umple de orgoliu nu se mai poate umple de Dumnezeu. Mai întâi, în mod subconștient, pe nesimțite, se pierde unitatea cu Cel de Sus iar, pe urmă, omul începe să lupte cu voia Celui de Sus ducându-se singur spre ruinarea destinului.

Orgoliul nu este doar un păcat, orgoliul este un viciu. Orgoliul înseamnă viitoarea boală și viitoarea moarte, viitoarea decădere.

………………………………………………………………………………………………………………………………………….

În practica „Învingerea orgoliului” Serghey Nikolaevici va vorbi despre orgoliu, principalul păcat al omenirii, despre învingerea lui, despre ce trebuie să facem și de ce este foarte important să ne ocupăm de învingerea orgoliului.

Orgoliul nu este  doar sentimentul de superioritate asupra celorlalți, sentimentul propriei dreptăți și importanțe ci este, de asemenea, și un sentiment al propriei inferiorități, dispreț față de sine, mâhnire, tristețe, depresie. În această practică veți învăța să recunoașteti orgoliul în multitudinea de forme în care se poate manifesta.

Confuzia, lipsa de înțelegere a adevărurilor fundamentale ale vieții ne duce uneori la un sfârșit trist. Cu cât este mai puternică confuzia, cu atât mai activ omul începe să lupte cu destinul său, cu voința Divină și, drept rezultat, starea lui se înrăutățește și mai mult.

Noi pur și simplu nu înțelegem toate semnele destinului și toată bunăvoința Eu-lui suprem care de cele mai multe ori arată ca o pedeapsă, dar nu este. De aceea, în spatele unui necaz se află o mare binecuvântare. După atitudinea destinului față de tine se poate determina dacă ai orgoliu sau nu. Dacă ai început să ai ghinioane, ești jignit, umilit, trădat, neîndreptățit atunci fie ai mult orgoliu, fie a ieșit la suprafață un strat al orgoliului sau este o purificare care poate avea legatură cu copiii noștri, este o purificare pentru viitor.

Această practică vă va ajuta să să percepeți în mod corect stresul și evenimentele care au loc în jur, să înțelegeți și să vă îndepliniți dorințele pornind de la sentimentul de iubire, să învățați să determinați simptomele intensificării orgoliului ca să puteți lucra în mod activ la schimbarea caracterului.

Această practică vă va ajuta să simțiți în suflet un nivel înalt de iubire și vă va da energie să puteți lucra la schimbarea caracterului. Regula este simplă, când îți schimbi caracterul se schimbă soarta și destinul, se îmbunătățește sănătatea și relațiile.

„ De data aceasta, ca și cum un curent de apă dintr-un pârâu a dus o bucată de piatră care a bloca fluxul apei. Pentru prima data, în urma mai multor practici, am simțit nu o dată atingerea harului, a bucuriei, a adevăratei fericiri. S-a simțit o unitate uimitoare a tuturor participanților.”